Nu mai vreau sa fiu mare…

Tristetea, mahnirea, deznadejdea, sunt sentimente pe care le incercam pe parcurul vietii si care ne amarasc sufletul, ne incetoseaza privirea, ne umezesc ochii si ne obliga sa mergem mai departe. Atunci cand sunt trista, imi doresc de multe ori sa fiu mica din nou: sa merg la scoala, sa vin acasa, sa imi fac temele si viata mea sa fie fara griji. Astazi, din tristetea adanca a sufletului meu mi-am dorit din nou sa fiu mica... Si asa...am scris ce simteam. Mica nascocire de mai jos, pe care unii s-ar putea sa o numeasca poezie, e chiar o nascocire de moment scrisa intr-o zi calda de 15 septembrie 2014 de catre mine.

"Vreau sa fiu mic.

Mic, mic,

cat sa incap intr-un polonic.

Mic, mic,

cat sa incap intr-o ureche de ac

Si sa ma impac

Cu gandul ca am incetat

Sa mai fiu mic, mic,

Cat varful unui chibrit. "