Online Career Day

Clubul Oameni din Online organizează pentru tine cea de-a patra ediție a evenimentului Online Career Day, în care tu poți afla ce trebuie să faci ca să devii un profesionist în industria online. Opt profesioniști în domeniu vin să îți împărtășească din experiențele lor profesionale despre carierele din online, despre comunicarea online, despre pașii pe care trebuie să îi parcurgi pentru a avea succes, despre cum să îți construiești un brand personal online și, mai ales, despre cum poți să câștigi bani din online.

Eveniment adresat cu prioritate studenților de la cele 14 facultăți ale Universității ”Al. I. Cuza”.

Program

14:00 – 14:30:Check In

14:30 – 14:40:Bun venit! (prezentare organizator, parteneri și sponsori)

14:40 – 15:10:Ionuț Maxim - De ce să am un job online: Avantaje versus Dezavantaje ale unui job online

15:10 – 15:40:Bogdan Pantoc – Ce joburi se caută în Online?

15:40 – 16:10:Alexandru Negru – De unde încep: Cum am făcut primii 500.000 euro?

16:10 – 16:40:Noni Trofin – Ce îmi trebuie ca să am o afacere de succes?

16:40 – 17:10:Coffee Break

17:10 – 17:40:Paul Pădurariu – Ce se poate vinde online?

17:40 – 18:10: :Gabriel Curcudel – Cum pot să îmi promovez afacerea online și, mai ales, să vând?

18:10 – 18:40:Ines Prodan – Cum să îmi fac un brand personal în online?

18:40 – 19:10:Ionuț Călugăru – Ce "reguli de joc" trebuie să cunosc și să respect în online? Mi se potrivește un job în online?

19:10 – 19:40:Daniel Damian – Cum să faci bani și un nume solid la o vârstă fragedă?

19:40 – 20:00:Încheiere

Pentru mai multe informatii click aici.

RIUF 2011 București/ ziua a II- a a târgului

13 martie 2011- București/ Sala Palatului

Obosiți dar dornici să întâmpinăm noii vizitatori ai târgului, ne-am trezit dis-de-dimineață și am redeschis porțile standului Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași:

[Standul Universității]

[Invitație colorată la stand]

[Elevi, studenți și absolvenți au călcat pragul standului Universității]

Concluzia târgului: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași va lua, cu siguranță, în considerare o posibilă participare în cadrul RIUF și anul următor.

Riuf 2011 București- ziua I a târgului

12 martie 2011/ București/ Sala Palatului

În weekendul trecut a avut loc la Sala Palatului din București târgul internațional de facultăți RIUF 2011. Pentru prima dată de la începerea RIUF în România, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și-a prezentat ofertele de studii în cadrul acestui mare târg. Ce s-a întâmplat la standul Universității vedeți mai jos:

[Harta cu standurile și expozanții de la târgul RIUF 2011 București]

[Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași este prietenul care îți zâmbește]

Prima zi a târgului a fost una solicitantă dar mulțumitoare deoarece ne-au trecut pragul standului numeroși elevi și studenți interesați de programele de licență, master și doctorat oferite de Universitatea din Iași.

RIUF 2011

Îți dorești să studiezi în străinătate dar nu ai suficiente informații despre ce poți studia? În acest weekend va avea loc în București la Sala Palatului târgul internațional de facultăți RIUF 2011.

Acum , cu ocazia celei de-a 8 -a ediție a RIUF 2011 poți afla oferta educațională a peste 100 de instituții. La edițiile RIUF 2011, vizitatorii vor putea participa la:

• “Spot-Admissions” (Admiteri instant) – interviuri de 15 minute cu reprezentanții universitari
• Seminarii, Prezentări, Workshop-uri, Sesiuni de prezentare ale universităților
• Sample classes
• Maratonul Universităților

Datele desfășurării edițiilor RIUF 2011 sunt:

• Riuf Iași 17 Martie Hotel Unirea
• Riuf Timișoara 15 Martie Hotel Continental
• Riuf București 12-13 Martie Sala Palatului

De ce să faci un internship?

Încă de la o vârstă fragedă m-am implicat în evenimentele organizate de școala sau liceul în care învățam. Ajunsă pe băncile Facultății de Litere, Departamentul Jurnalism și Științele Comunicării am hotărât să urmez varii stagii de practică dar și să particip la organizarea de proiecte cu organizațiile non-guvernamentale din care am făcut parte: ASJ (Asociația Studenților Jurnaliști) și ESN Iași (Erasmus Student Network).

În vara anului 2010, după ce am revenit în țară din Norvegia unde am fost plecată pe o perioada de 5 luni cu bursă Erasmus de studii am hotărât să îmi petrec vacanța în București participând în mai multe stagii de practică în domeniul jurnalismului. În toamna anului 2010, datorită experienței dobândite în urma stagiilor de practică și cu puțin noroc am primit o bursă Erasmus de practică în Germania la o agenție de știri online din domeniul învățământului superior ce acoperea toată Europa.

Revenită după bursa din Berlin, la începutul anului acesta, am făcut o retrospectivă a tuturor lucrurilor pe care le-am făcut în sprijinul carierei mele viitoare. Datorită tuturor stagiilor de practică pe care le-am urmat până acum mi-am format caracterul; am devenit mai sociabilă, am scăpat de teama de a-mi spune părerea, sunt mult mai organizată în gândire și am avut șansa să îmi dezvolt creativitatea punându-mi imaginația și cunoștințele în aplicare într-un ritm continuu.

Datorită stagiilor prin care am trecut am căpătat experiență în domeniul jurnalismului, învățând de la oameni specializați pe anumite arii de activitate și am luat drept exemplu modul lor profesional de a lucra. Am avut, de asemenea, posibilitatea să îmidemonstrez capacitățile punând în practică noțiunile deja învățate în facultate. Am avut ocazia să lucrez într-o instituție/ redacție pe care o admiram și la care visam să lucrez încă de mică (National Geographic România). Astfel mi-am îndeplinit un vis, acela e a fi ghidată în munca mea de oamenii din spatele magiei National Geographic România. Cu această ocazie am aflat ponturi noi care m-ar putea ajuta într-o viitoare angajare( exp.: când vrei să îți spui ideile șefului, trebuie să găsești momentul potrivit).

Am înțeles totodată că fiecare instituție căreia i-ai călcat pragul terecomandă. Poți primi recomandări din partea șefilor ceea ce îți va crea o imagine serioasă în fața viitorilor angajatori. Prin intermediul stagiilor de practică la o instituție specializată pe un anumit domeniu ai posibilitatea să utilizezi anumite programe și mașinării care în mod normal sunt greu sau imposibil de accesat stând pe scaun în banca sălii de curs. Astfel, vei înțelege mai bine ce reprezintă meseria ta viitoare și ce abilități ai nevoie să dobândești.

În urma stagiilor efectuate am avut ocazia să fiu mai bine informată și înțeleg mai ușor noțiunile ce mi s-au predat ulterior la facultate.Condimentându-mi viața prin aceste internshipuri și ieșind din rutina specifică vieții de student (casa- universitate- bibliotecă- plimbare în oraș- casă) am cunoscut oameni noi din domeniul jurnalismului și mi-am făcut o imagine de ansamblu asupra viitorului meu job. Știu mult mai bine ce se cere unui angajat și cine îmi sunt competitorii. Dar, lăsând la o parte ideea de competitivitate, am avut plăcuta experiență de a-mi face prieteni noi cu care încă țin legătura și cu care pot discuta diverse lucruri din domeniul jurnalismului.

Pentru mine stagiile de practică sunt un mod de a trăi. Sunt conștientă că numai câștigând experiență și cunoscând exact cerințele de pe piața muncii voi putea să aspir la jobul dorit. Astfel că nici acum nu m-am oprit din efectuare internshipurilor și nu cred că ma voi opri în următorii 2 ani. Internship-urile sunt bucurie, câștig și aventură!

Stagii de practică realizate de mine

2011
Departamentul MEDIA al ”Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași

2010-2011
ESNA Higher Education News and Communication Berlin, Germania

2010
Europa Fm București
Tvr București
Revista National Geographic România
Senatul României
Departamentul MEDIA al “Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași

2009
Stagiu organizat de jurnalista Sanda Nicola in Iași

"Lie to me"

Acest nou proiect al canalului FOX început în 2008 cu primul sezon, este unul ambițios și intrigant. Personajul lui Cal Lightman și compania sa, Grupul Lightman ne ajută să înțelegem natura adevărului în lumea de astăzi, fie că se referă la politica contemporană, lumea de afaceri, sau intimitatea relațiilor noastre cu ceilalți...și chiar pe noi înșine. Filmul se bazează foarte mult pe studiile sociologice și științifice ale lui Paul Ekman.

Pe forumului serialului “Lie to me” puteți găsi declarații ale specialistului care afirmă : “Felul în care Grupul Lightman subliniază minciuna este bazat pe cercetările mele. Pentru că este o dramă și nu un documentar, doctorul Lightman nu tinde să interpreteze comportamente așa cum fac eu. Minciunile (în film) sunt descoperite mult mai rapid și cu mai mult certitudine decât se întâmplă în realitate. Dar majoritatea lucrurilor pe care le vezi (în acest serial) se bazează pe știință.”

Cal Lightman, personajul principal, interpretat de Tim Roth afirmă în serialul pilot că o persoană spune 3 minciuni o dată la 10 minute din conversație. Bine-înțeles, asta depinde foarte multe și cu cine stai de vorbă. Cu toate acestea nu este nici o îndoială că oamenii mint destul de mult.

Ce îmi place foarte mult la acest serial este melodia cu care începe fiecare episod: "Bran New Day"- Ryan Star

În serial, Grupul Lightman lucrează într-un fel de agenție de detectare a minciunilor și nu de puține ori, instituții precum FBI sau persoane importante precum senatori apelează la serviciile lor.

Partenera de lucru, Dr. Gillian Foster, jucată de Kelli Williams este ca zidul de nepătruns pentru glumele ironice ale lui Lightman. Monica Raymund interpretează rolul membrului recrut al echipei fiind aleasă de Grupul Lightman tocmai pentru capacitățile sale naturale de a depista minciuna. Cel mai amuzant personaj este Eli Loker, un caracter onest ce spune mereu ce este în mintea lui și astfel permite scriitorului să plaseze glumele în sarcina acestui personaj. Cu toate acestea, dacă nu ar fi fost interpretarea impecabilă al lui Tim Roth acest serial ar fi total nevizionat.

Pentru a vizualiza alte cronici ale serialului click aici.

De ce studenții români au o impresie greșită despre țara lor?

Astăzi, din ce în ce mai mulți studenți își doresc să studieze într-o țară străină crezând astfel că pot obține un loc de muncă mai bine plătit. Realitatea însă mi-a demonstrat că puțin contează țara în care faci o facultate. Vara anului 2010 a fost perioada în care am încercat să mă angajez în domeniul meu- jurnalism. Deși bănuiam că nu va fi ușor deloc, mai ales pentru că eram studentă în anul 3 la facultate, mi-am încercat totuși norocul. Majoritatea agențiilor de presă îmi ofereau doar posibilitatea de stagii de practică invocând pretextul că sunt încă studentă. Am acceptat propunerea lor și am urmat varii stagii de practică în domeniul jurnalismului. Deși nu am căpătat remunerație după urma tuturor stagiilor, am câștigat totuși experiență și am înțeles cum trebuie să te organizezi pentru a-ți îndeplini sarcinile.

Am stat de vorba pe acest subiect al falsei impresii despre România cu o fostă colegă de liceu A. care este studentă în București la Facultatea de Limbi Străine.

Prima ei întrebare a fost aceasta:

A: ...dar...tu nu ești dezamăgită de România?

[mă gândeam... de ce aș fi? Așa că i-am răspuns]

B: Nu. Mie îmi place România. Și am multe oportunități Eu una le-am căutat în 2010 și am umblat un pic. Dar e posibil. Mai greu, adevărat, dar am variante plus planuri auxiliare dacă nu reușesc pe calea propusă în primă fază.

[apoi a urmat, ca în cele mai multe cazuri, momentul în care persoana cu care comunici să nu simtă același entuziasm ca al tău în a te lupta cu furtunile. Astfel, A. a considerat că ea nu are acel ceva special de a reuși; ceea ce e total fals. Toți suntem speciali și puternici în felul nostru. Avem însă nevoie de acel imbold care să te facă să pornești la război.]

A: măi...ce-i drept eu nu am fost niciodată ca tine...nu m-am înfipt pe ici pe colo să văd cum stă treaba...de exemplu nici nu știam că și aviația are nevoie de P.R.-ist. Eu acum am contract cu editura RAO. Le traduc cărțile. Plata e bună...numai că sistemul de plată e...bătaie de joc.

[pentru a încerca totuși să o ajut și să îi dau acel imbold de a ieși în față,

i-am vândut un pont...gratis]

"La parlamentul european este un job de 5 luni pentru traducători, plătit cu salariu de aproximativ 1000 euro sau chiar mai bine"

B: Vrei un pont în traduceri?

A: Ia zi!

B: La parlamentul european este un job de 5 luni pentru traducători, plătit cu salariu de aproximativ 1000 euro sau mai bine chiar. Nu știu exact salariul. Stai să caut linkul.

[moment în care i-am dat linkul cu acel job plus alte linkuri cu stagii de practică pe traduceri. Ea a început să posteze pe messenger fața aceea care râde ca un nebun. Probabil nu credea că poate fi posibil și îmi spune:]

Cât cheltui ca student în Berlin?

A: Zi-mi de bani.

B: Păi... bursa mea din Germania a fost de 600 euro pe lună timp de 3 luni pentru că e pentru stagiu de practică.

A: Bine că nici asta nu e o problemă mare. Mătușa mea mă ajută cu banii.

B: Chiria în Berlin e între 150-250 de euro. Abonamentul la mijlocul de transport a aproximativ 53 de euro pe luna. Deși pare mult, e cât de cât avantajos deoarece îl poți folosi și la metrou și la autobuz și la tramvai.

A: Știi ce mă interesează pe mine tare de tot?

B: Ia zi.

A: Explică-mi totuși, ca timp, dacă ar fi să plec totuși cu stagiu de practică în Berlin pe traduceri, când ar trebui să încep stagiul? Că dacă pot să prind să ajung în Germania înainte de licență...l-am apucat de Doamne- Doamne de picioare. Mi-e teamă că nu i-au licența la germană. Și acolo cu cât mai știu aș învăța repede.

A: Ai putea începe în martie.

B: Eu vreau sa te ajut dacă pot că nu mă doare mâna să tastez și să-ți dau niște idei. Eu nu îți promit că te urc în avion, dar te duc până la aeroport măcar.

[i-am explicat apoi despre programul Erasmus Mundus despre care nici nu știa că există. ]

"Nu mai ziceam nimic pentru că eram cu gura

căscată la linkurile pe care mi le-ai trimis."

A: Nu mai ziceam nimic pentru că eram cu gura căscată la linkurile pe care mi le-ai trimis. Job la Facebook? Job la Google? Nu m-am gândit niciodată că pot exista. Eu am nevoie de cineva care să mă scuture tare tare și să îmi deschidă ochii. La RAO am aplicat de gura unei colege de facultate și am luat deși erau doar 7 locuri disponibile. Nu credeam că voi fi aleasă. Eu nu vreau să câștig bani acum. Nu e musai. Înțeleg bine faza cu CV-ul și cu experiența pe care trebuie să o ai.

[apoi a urmat o discuție lungă despre licență și despre câțiva dintre foștii noștri colegi de liceu cu care am mai ținut legătura în timp. Ea m-a invitat la ea atunci când voi veni în București.]

Concluzia mea...

După această discuție care în arhiva mea este mult mai mare am ajuns la concluzia că unii studenți români, majoritatea cu care am discutat, nu își iubesc țara și nu au o părere bună despre România. Acest fenomen are loc datorită avalanșei de informații venită prin toate canalele media (tv, radio, ziar, internet etc) și în care străinii dau "cu pietre în noi și cu vorbe grele", știrile de la televizor arată numeroasele greve din țară și vedem zilnic oameni care declară că în România nu se poate trăi decent, că studenții termină o facultate și rămân șomeri. După părerea mea, acești oameni nu au un exponent concret de comparație. Ei compară și judecă după ce

spun alții.

Dacă însă ar pleca în străinătate să trăiască și/sau să studieze măcar 3 luni vor realiza subit că România este cea mai frumoasă țară și că Germania, Bulgaria, Italia sau alte țări "civilizate" nu au cu nimic mai mult și nu sunt cu nimic mai deosebite decât România. Problemele sociale și existențiale sunt aceleași oriunde în lumea asta.

Fiind printre germani în Berlin nu m-am simțit cu nimic mai deosebită sau deloc în peisaj. Dacă reușeam să spun câteva lucruri în limba lor nici nu sesizau că nu aș fi de-a lor. Prin urmare nu etnia face diferența ci bunul simț și buna creștere.

Mesajul dintr-o reclamă de tărie apărută recent, exprimă mult mai mult decât aș putea rezuma eu discuția cu A. Click aici și urmăriți reclama.

Consorțiu universitar. Pro sau contra?

La începutul lunii ianuarie a anului 2011, ministru educației Daniel Funeriu a declarat în cadrul unei conferințe de presă susținută la Iași că este necesară dezvoltarea în România a unor poli universitari de elită, subliniind în acest sens că noua Lege a Educaţiei încurajează fuziunea instituţiilor de învăţământ superior sub umbrela unor consorţii universitare. În acest sens rectorii unor universități din țară raspund întrebărilor trimise prin e-mail din partea agenției de știri online din domeniul învățământului superior european, ESNA Berlin, unde am urmat un stagiu de practică timp de 3 luni.

Întrebările au fost:

1. In calitate de rector a instituției de învățământ superior pe care o reprezentați, care este opinia dvs referitoare la ideea ministrului educației de a fuziona mai multe universități pentru a forma un pol universitar?

2. Considerati ca fuziunea universitatilor va afecta prestigiul de care se bucura la ora actuala instituția dumneavoastră?

3. Cu ce universitati ati dori sa va alaturati pentru formarea unui pol universitar?

4. Ati fi de acord ca dupa fuziunea cu alte universitati, instituția dumneavoastră sa fie sub patronatul altei universitati, sau veți pleda pentru ca ea să fie universitatea "mamă" iar restul să se subordoneze ei?

Rectorii mi-au răspuns:

1. Ion Roșca, rectorul Academiei de Studii Economice din București

Răspuns

Buna ziua,

1. Cred ca numarul universitatilor din Romania este mare. Multe dintre ele s-au inf

iintat dupa 1989 in localitati fara traditie universitara, in zone apropiate unor Centre de invatamant c

onsacrate. Fuziunea trebui facuta dintre primele spre celelalte.

2. S-ar pierde un brand construit de 98 de ani.
3. Strategia ASE vizeaza dezvoltarea invatamintului in domeniul economic si al stiintelor administrative. Se poate adauga invatamantul de drept comercial. Universitatile care vor fi acceptate intr-un posibil consortiu - prin fuziune - vor trebui sa aiba aceste profile.
4. ASE din Bucuresti s-a infiintat in anul 1913, prin Decretul Regal al lui Carol I, dupa o perioada de straduinte indelungate si grele. Astazi, in Romania, ASE este recunoscuta ca cea mai importanta institutie de invatamant superior in domeniul economic, avand un bun renume national si international. Este o universitate mare, cu un patrimoniu consistent.
Nu cred ca membrii Comunitatii universitatii nostre vor ac

cepta fuziunea catre alte universitati.

Cabinetul Rectorului
Academia de Studii Economice din Bucuresti

2.Ioan Pânzaru, rectorul Universității București

Răspuns

Conform art. 194 din Legea Educaţiei, univerisităţile acreditate auposibilitatea (nu obligaţia) de a dema

ra proce

duri pentru fuzionare. Universitatea din Bucureşti este conştientă că aceasta este şi tendinţa care se manifestă în mai multe ţări din Uniunea Europeană. Însă este prematur ca instituţia să se pronunţe acum în privinţa comasării/fuziunii cu alte universităţi.

Procedura de fuziune este una complexă. În acest moment, Universitatea din Bucureşti este în etapa de „explorare”. În acest sens, în perioada următoare, Universitatea din Bucureşti va primi vizita Consorţiului de universităţi al Marii Regiuni (Metz, Nancy, Luxembourg, Liège, Saar, Trier,Kaiserslautern). Reprezentanţii Consorţiului vor susţine o prezentare a modului în care a avut loc fuziunea, astfel încât să avem un model de bune practici înainte de a trece efectiv la procedurile de fuziune.

O zi frumoasa,

Anca Goga
Responsabil Relatii cu Presa,
Biroul de Relatii Publice
Universitatea din Bucuresti

3. fostul rector al Universității

"Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Dumitru Oprea

Răspuns

A pledat de-a lungul timpului asupra unificării celor cinci universităţi de stat din Iaşi şi formarea unui consorţiu universitar pentru ca astfel instituţia de învăţământ superior să fie inclusă în topul universităţilor europene.

? Întrebarea finală rămâne: oare ministrul va reuși să creeze acest consorțiu universitar sau nu va fi susținut decât de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași?

! Țin să precizez că la acest e-mail trimis mai multor rectori din țară, Andrei Marga, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj nu a răspuns mesajului nostru.

Viața fără internet

Cum ar arăta viața mea fără internet?

În primul rând ar fi viața mea și atât. Odată cu apariția internetului și a dorinței oamenilor tot mai mare de a-l folosi, viața privată devine viață publică astfel încât tot ce ținea doar de tine și te privea în special pe tine și pe cei dragi, a ajuns să reprezinte un "dosar" interesant, accesibil tuturor. Dacă "X" este curios să afle mai multe despre "Y" accesează imediat internetul care, într-un timp scurt îi furnizează o sumedenie de informații mai mult sau mai puțin adevărate sau viabile pentru conturarea unui profil cât mai aproape de realitate.

Cu toate aceste riscuri de greșită interpretare a propriei persoanei, internetul este totuși "orașul" virtual în care trăim și care ne ajută să fim informați într-un timp scurt și cu puțin efort depus. Însă, puțini reușesc să nu se lase absorbiți de "magia" internetului și de multe ori ajung să posteze pe bloguri sau pe rețelele de socializare (Facebook, Twitter etc) amănunte din viața privată care îi le pot afecta sau nu imaginea.

Totuși, trebuie să delimităm exact granița dintre viață și internet. Până și poeta americană a secolului 19, Emily Dickinson afirma că "Simplul fapt că trăiești este o bucurie suficientă". Aceasta subliniază încă o dată că este foarte important să ne îngrijim de viața reală și să nu ne lăsăm copleșiți de cea virtuală creată de internet. E mai important să trăim în viața reală și să ne informăm din "cea virtuală" - internetul-, decât să amestecăm cele două "lumi" și să ne pierdem într-un vârtej din care să nu mai putem ieși.

Portret virtual. Ce știe Google despre tine?

Câți dintre voi ați fost curioși măcar o dată să vă introduceți numele pe motorul de căutare Google și să vedeți pe ce pagini web vă regăsiți?

Veți fi surprinși să găsiți listele cu rezultatele de la Bac sau poate un simplu comentariu lăsat la fotografia unui prieten pe Facebook. "Internetul este ca un oraș. Este acolo un moșneag foarte isteț. I se spune GOOGLE ", îmi spunea un prieten acum câteva zile. Într-adevăr, Google este ajutorul multora dintre noi care dorim să găsim o informație oricât de simplă (an de naștere a unui autor) sau întortochiată (ce este sistemul Bologna?). Dar poate fi oare Google și "unealta" prin care ni se poate creiona un portret? Unii ar spune DA; alții însă ar prefera să cerceteze înainte de a da un verdict.

Curioasă din fire, am vrut să descopăr portretul pe care internetul și implicit Google mi l-au "asamblat", ca pe un joc de puzzle, timp de 11 ani de când utilizez internetul. Așadar, am scris numele meu pe Google și mi s-au listat 48 de pagini web. Din acestea doar 32 de site-uri conțineau numele exact: "Bianca Macovei" din care, la rându-i, 7 linkuri erau despre alte persoane cu același nume.